Ca tot nu ma lecuiesc de bloguri si cu noua preocupare de jurnalist cu norma intreaga, am facut un brainstorming si am concluzionat ca cel mai bine ar fi sa scriu eu din nou pe o alta pagina, dar cu aceleasi preocupari. Sooooo: http://mateea.wordpress.com
Enjoy
Valeu, cate mai dureri mai am eu. Da’ nu stiu care chiar sunt sau care sunt din cauza ca eu am vazut multe filme despre cancer, sau ca l-am citit pe bucurenci cu postul lui anti-tigari. Si pot sa zic ca de cand l-am citit, ma chinuie niste stari. Ba ma doare coasta, ba mi se pare ca ma furnica mana, ba ma doare intr-o parte. Ma uit pe net..Vai de mine, pancreatita, ba nu, extra-uterina, si daca mai citesc ca la una din bolile asociate durerii mele (inchipuite, sper!) mai exista un simptom, dureaza maxim 10 minute pana sa mi se pare ca il am si eu.
Deci nu ies din casa. Mai fac cate un hei-rup, cu greu, sa ma duc pana la baie. In rest, vegetez in pat, sa nu cumva, doamne-fereste, sa nu ma gaseasca boala acasa. Iar in jurul meu cresc munti de cutii de pizza. U want Fabio? I got it. PHD? 4 of those. Trenta? Bifat. Jerry? Pai sunt la 2 pasi de mine, din respect trebuia sa-i chem si pe ei. Am mancat atata mozarella ca ma pot “intinde” pana la bucatarie. Si imi astept eu linistita sentinta. La doctor nu ma duc ca nu-mi place, convinsa de fapt pe ascuns ca pe mine nu ma doare nimic.
Sa nu credeti ca nu ma documentez…Oh, no, not me… Adica m-am uitat la un documentar intitulat “Anathomy for begginers”. E de fapt un fel de filmulet mai macelaresc asa.. E un nene cu palarie, cu accent nemtesc si cu dintii galbeni ce l-ar face pe Mengele sa imprastie cadouri gemenilor uni-ovulari. Ce face el? Cum ce? Scormoneste in cadavre dupa vezici urinare. Taie jumatati de cranii ca sa imi arate mie cum mananc, vazut din spate. Jupoaie organe genitale ca sa vad cum m-a nascut pe mine mama si sa mi se taie de nascut natural (nu ca as fi decisa daca vreau sa nasc at all). Si toate astea, cu vocea Irinei Margareta Nistor, traducand Bambi.
Da’ noroc ca vine summitu’ si n-o sa poata ajunge ambulantele la mine in timp. Numa’ cand ma gandesc ce stari anxioase or sa ma ia, imi vine sa ma duc sa ma internez acum! Sa-mi fac gentuta si sa stau in pensiunea “Elias” pana trece nebunia. Si asa, la scoala n-am cum sa ajung, ca tre sa trec din Vitan pana la Piata Presei, si sincer, nici sa am licenta pe 2 aprilie, nu cred ca m-as aventura. Job, inca nu mi-am gasit (I was busy waiting for a disease of any kind). Iar livrarile de pizza vor ajunge in minim 4 ore. Deci, la ce bun sa stau acasa?
Tot vad la termeni de cautare, ca lumea inca ma cauta. Io nu mai vreau sa scriu. Mi s-a luat. Toata lumea are blog. Toata lumea are ceva de spus. Si m-am gandit eu “cu ce-o fi al meu mai special?” si ca n-am chef sa fiu doar un alt blog in blogosfera. Si ca eu muncesc la el sa-l scot din nou la lumina si vine unu’ care isi baga p*la in munca mea si sterge tot, sau aproape tot, ca asa i s-a sculat lui dimineata la cafea ca ce-ar fi sa se joace putin. Asta dupa ce alta desteapta mi l-a copiat pe tot post cu post si cand am descoperit-o a dat delete blog, si gata, uite asa ne-am spalat pe maini.
Si asa mi s-a luat de Romanica asta. Neinsemnata, gri, obosita, ponosita, tarandu-se pe la usile tarilor care conteaza sa o bage si pe ea in seama. Implorand atentie, fiind de partea celor ce fac ordinea, doar doar ne-o cadea si noua o firmitura. Romania atat are, pareri si blocuri. Toate la fel si toate ca niste monoliti ce si-ar nega soarta daca li s-ar da ocazia. Cred ca fiecare bloc din Romania si-ar fi dorit sa se nasca macar din fundatia unei strazi din Budapesta. Small things have small dreams. Deci cred ca blocurile noastre macar o Budapesta ar vrea, sa nu mai vorbim de Praga sau Barcelona sau Paris, ca sunt utopii nerealizabile pentru prismele noastre plictisite. Eu daca as fi bloc, m-as darama numa’ de-a dracu’.
Si gandindu-ma io la blog, daca sa ma mai chinui cu el sau nu, m-a lovit. Ideea, gandirea de fapt. Ca eu nu am mai gandit profund de ceva vreme. Si m-a lovit gandu’ ca la noi in Romania, modestia e de baza. Mereu din clasa I ne invata sa fim modesti. La concursurile de copii, toti iau locul 1. Ca sunt copii si sa nu sufere. Si se duce ala care are talent debusolat la ma-sa si o intreaba: “mamico, da’ io de ce am luat acelasi loc cu Cornel, ca eu am cantat mai bine ca el?” si mamica lui ii zice: “Si Cornel a cantat bine mami, ca si el e copil ca tine.” SI creste copilul ala, cu talentul lui cu tot, avand senzatia ca el nu e cu nimic special. Si poate e. Si poate ar fi si mai talentat daca i-ar cultiva cineva increderea in el. Nu, la noi nu. La noi tre’ sa fii modest, ca a ta va fi imparatia cerurilor. Fii cu “bun-simt”. Da’ ce e ala si pana unde merge?
Fuck modestie, I say, ca io in afara de pilde si povesti cu talc, n-am vazut pe nimeni sa obtina ceva real cu asta, decat promisiuni ca a lui va fi imparatia, si lui i se va da, da’ pe lumea ailalta, ca pe lumea asta am terminat stocu’, ne pare rau. Da’ e o lume unde modestia se plateste. Trebuie doar sa-ti mananci de sub fund o viata, sa fii ipocrit, sa taci chiar daca ai dreptate, sa te faci ca n-ai, chiar daca ai, si apoi, in cele in urma, sa dai coltu’ frustrat si cu babe langa sicriu, sa te manance viermii si mustele, sa treci prin purgatoriu si sa vezi tu pestera lu Ali-Baba dup’aia!
Si asta cu “fiecare” e special in felul lui. Ei nu zau? Chiar? Sa mor de n-am vazut oameni mai plati decat pista de decolare din Baneasa. Si am cautat “specialitatea”, pe cuvant, cu rabdare. Deci exista oameni urati ca naiba. Si..exista oameni soooooo very non-special. Asta e realitatea. Si gandindu-ma io la astea (ca mi-a luat ceva, oricum) mi-am zis ca de fapt nimic nu e definitiv. Ca habar nu am daca o sa mai scriu aici, sau in alta parte sau deloc. Daaar, am alungat gandu’ cu blogu meu mai special sau nu. E special, pentru ca eu sunt speciala si pentru ca m-am saturat sa fiu modesta! Sa imi minimizez calitatile. Asa ca astazi, imbracata in galben, proaspat tunsa scurt, tip pana imi seaca plamanii ca sunt frumoasa, desteapta si cu bani! Beat that!
Mi-au disparut 26 de posturi, asa, in neant. Nu-s dom’le si gata. M-au anuntat prietenii care imi citesc blogul ca ultimul post e din septembrie. m-am uitat si eu, sa mi se faca rau. Am postat pe forumul wordpress. Si s-au trezit niste oameni sa imi dea sfaturi din categoria “Vezi daca mananci dulce? Ai facut diabet, asa iti trebuie!!”. Toata lumea ma intreba daca i-am dat sign out, daca l-am lasat logat pe undeva, daca imi schimb parola, daca locuiesc singura, etc. Vai, ce bine, multumesc de sfaturi, ca io am descoperit miracolul world wide web ieri. In fine, am scris la support astazi si astept, ce dracu’ sa fac.
Deci ori sunt cea mai ghinionista femeie din lume, ori cineva are ceva cu blogul asta. Dar e atat de putin relevant…Eu doar imi vreau posturile inapoi. Nici nu le mai postez, dar le vreau eu pentru mine. Si cred ca ma mut pe blogspot, make a fresh start. Ca deja mi se taie rau. In fine, ce vreau eu sa zic aici (si esuez lamentabil) este ca, daca stie careva ce cum s-ar fi putut intampla, sau stiti un prieten care are o sora a carui prieten are o matusa a carei vecina are o fiica careia i s-a intamplat ceva similar, lasati un comment, asa din compasiune. Ca m-am ofilit rau de tot.
Inchei oficial, ca in scrisorile si petitiile comuniste:
Va multumesc anticipat,
Cu stima, Psychocat.
Next Day Edit:
| Subject: | [WordPress #MCF-757544]: Posts Gone!! |
| Date: | Thu, 13 Mar 2008 16:08:03 +0000 |
| CC: | |
| From: | “Nick @ wordpress.com” <support@wordpress.com>  Add Mobile Alert |
YAHOO.Shortcuts.hasSensitiveText = true; YAHOO.Shortcuts.sensitivityType = ["adult"]; YAHOO.Shortcuts.doUlt = false; YAHOO.Shortcuts.location = "us"; YAHOO.Shortcuts.lang = "us"; YAHOO.Shortcuts.document_id = 0; YAHOO.Shortcuts.document_type = ""; YAHOO.Shortcuts.document_title = ""; YAHOO.Shortcuts.document_publish_date = ""; YAHOO.Shortcuts.document_author = ""; YAHOO.Shortcuts.document_url = ""; YAHOO.Shortcuts.document_tags = ""; YAHOO.Shortcuts.annotationSet = { "lw_1205424501_0": { "text": "Google", "extended": 0, "startchar": 207, "endchar": 212, "start": 207, "end": 212, "extendedFrom": "", "predictedCategory": "ORGANIZATION", "predictionProbability": "0.976181", "weight": 0.35, "type": ["shortcuts:/us/instance/organization/company/company_name", "shortcuts:/us/instance/organization/domain"], "category": ["ORGANIZATION"], "context": "In order to get back the posts, you can use Google\x27s blog search to find your posts and see if they", "metaData": { "canonicalName": "Google Inc.", "domain_name": "Google", "domain_url": "http://www.google.com/", "exchange": "NMS", "symbol": "GOOG" } }, "lw_1205424501_1": { "text": "http://faq.wordpress.com/", "extended": 0, "startchar": 408, "endchar": 432, "start": 408, "end": 432, "extendedFrom": "", "predictedCategory": "", "predictionProbability": "0", "weight": 1, "type": ["shortcuts:/us/instance/identifier/URL"], "category": ["IDENTIFIER"], "context": "" }, "lw_1205424501_2": { "text": "http://en.forums.wordpress.com/", "extended": 0, "startchar": 434, "endchar": 464, "start": 434, "end": 464, "extendedFrom": "", "predictedCategory": "", "predictionProbability": "0", "weight": 1, "type": ["shortcuts:/us/instance/identifier/URL"], "category": ["IDENTIFIER"], "context": "" } }; YAHOO.Shortcuts.overlaySpaceId = "97546169"; YAHOO.Shortcuts.hostSpaceId = "97546168";
Hi,
We were able to look into this a little more. Someone was logged into
your account and deleted a lot of posts. I would suggest changing your
password ASAP. In order to get back the posts, you can use Google's
blog search to find your posts and see if they have a cached version of
the posts. Then you would need to add the content to your blog again.
-Nick
Deci multumesc!
Cuvintele:
1. Ciorapei/Strampi
2. Ilic
3. Duduie
4. Cetatean
5. Agigea
6. Nitzel/ nitzica
7. Mai vedem
9. Modest
10. Silitor
11. Ciocolata
12. Creon (nu creion)
13. Colea
14. Coroziv
De ce? Pentru ca suna ca dracu’, de aia! Si nu-mi plac mie. Si daca mai aveti, feel free to carry on..
hai sa tot fie din astea, ca ducem lipsa.
Ma intreba cineva de ce Mood Swinger. Si eu care credeam ca e un titlu sugestiv..Ma rog, in mintea mea si in logica mea, normal ca toate mi se par transparente. Mi se pare ca sunt simplu de citit si de inteles. Si probabil ca de aia nu inteleg reactiile “adverse” 
Mood Swinger este un blog in care eu imi manifest fluctuatiile de stare, asta chiar mi se pare simplu. Dar mai mult decat atat, e un fel de raspuns la variatiile si la atidudinile contradictorii ale celor din jurul meu. E drept, eu nu sunt constanta si n-am sa pot fi niciodata si nu mi se pare corect sa cer asta de la altii. Insa nu am sa pot intelege nicodata de ce unii au personalitate dubla. Sa ai toane e una, dar sa fii doi sau trei in loc de unul, nu mai e asa ok. Read the rest of this entry »
Ce pot sa mai zic eu? Mi-am luat frumusel cuvintele si mi le-am indesat pe gat, am luat o gura de apa si le-am inghitit cu greu. Nu te joci cu scara de valori a oamenilor. Si din momentul asta promit ca nu voi mai posta despre Laura Andresan. M-am resemnat. Se pare ca este una din retetele succesului. Si se pare ca ea chiar se vinde bine. Si se pare ca stie ce face, daca a reusit sa suceasca mintile, sau macar organele unui personaj pe care eu il consider aproape genial. Jos palaria Laura.
Sa auzim de bine.
m inteles in sfarsit ca lucrurile se intampla chiar daca tu nu vrei sa se intample. Si ca oricat ii dam noi inainte cu nepasarea, timpul trece, oamenii imbatranesc, liceul se termina, la fel si facultatea, oamenii mor si se nasc si pot eu sa fac ce-oi face si sa urlu cat ma tine ca ma doare in pula, ca la anu’ iar e ziua mea! Iar cat priveste prostii si ignorantii, ei n-o sa dispara oricat m-ar sufoca pe mine. Ba din contra, faptul ca eu ma plang de ei atesta faptul ca ei exista si ca sunt o realitate de care nu ai cum sa fugi pentru ca ei sunt in sine si n-o sa ma apuc sa-i linsez pe toti cu pietre, pentru ca asa mi s-a trezit mie hormonul. Iar teava cu cornete cu bold, n-o sa faca decat sa martirizeze categoria de oameni enervanti care au o predilectie spre a se aduna in RATB. Am remarcat ca de fiecare data cand circul cu un mijloc de transport in comun, trebuie sa se intample ceva care sa ma faca sa pun mana pe telefon si sa ii povestec lui Zoe sau Furculitei. Acu vreo luna, o mama slinoasa, cu mainile uscate si un sot mirosind a alcool transpirat pe post de cerber pe langa ea, isi alapta copilul pe scaun in 41. Adica de ce trebuie sa fiu eu martora la procesul nutritional al unui sugar necunoscut? Si asta nu e nimic, dar la coborare, i-a scos sfarcul din gura cu un zgomot de supapa si m-am trezit ochi in mamelon cu realitatea. Un sfarc mai mare decat oricare altul vazut de mine pana acum. Era fooooooarte lung si se uita fix la mine. Si eu nu-mi puteam lua privirea pentru ca era al dracului de mare si ciudat, o curiozitate a naturii! Pe mama nu parea sa o deranjeze, insa pe el da. Si ma scoate brutal din reverie: ” Ce te uiti fa, in mortii ma-ti ca vaca la vitrina? Poate-ti fut si una peste mecla aia, fir-ai tu sa fii de curva imputita!” Stai, stai, domnu’ ca poate nu ne-am inteles, dar nu e ca si cum m-am dus si am dezbracat-o pe femeie ca sa ma delectez cu urma de san din care mai ramasese numai un maaaaare sfarc. Mi l-a aratat de buna voie. Cand mai exact am devenit eu personajul negativ aici? Si curva si imputita pe deasupra? Sunt mai curata pe talpi de cat au fost toti ai tai vreodata, infestatule! Auzi, aia ma supune la viziuni sinistre si tot eu mi-o iau pe coaja. Dar normal ca nu am zis nimic din toate astea si mi-am vazut de treaba, ca nu te pui cu prostu’ ce-si apara femela post-gestatie. Ei s-au pupat tandru, si-au adunat progeniturile (ca mai erau vreo cinci imprastiati prin tot tramvaiul) si au coborat fericiti. Eu am ramas singura aproape si mi-am vazut de meditatie in continuare. Si iar am fost trezita. De data asta de nenea vatmanul, care a urlat si asta ( de ce tot zbierati oare? ca aud extraordinar de bine) : “cocoana (il depasisem deja in rang pe “fa”), dar la ma-ta acasa tot asa stai? Cu picioarele cracanate, agatate pe garduri? Nu ti-e rusine? ” Ca sa lamuresc pozitia, era vreo 11 si ceva, eram obosita rau si alunecasem in jos pe scaun cu un picior pe marginea celui din fata. Si eram indecenta. Primul gand a fost sa-mi scot bluza si sutienul si sa-mi expun si eu un sfarc, sa urlu si eu inapoi ca da, asa stau la mama acasa!!ca sa ma incadrez in normele decentei din transportul in comun. Dar m-am gandit apoi ca nu merita, nu tu audienta, nu tu bebelus strain pe care sa-l alaptez, asa ca mi-am pus castile in urechi, si am coborat la prima, si am parcurs vreo 2 statii pe jos. Si daca as fi avut cornetele cu bold la mine, jur ca i-as fi lovit pe toti ori in pupila, ori sub unghie ori in timpan.
Si credeti ca